Labirintul senzorial, la conacul Țibanești -Iași,
2-7 august 2016
Medierea artistică – ecouri în comunitatea satului
De-a lungul procesului de creatie al labirintului senzorial, la conacul Petre P. Carp (compus din workshop-uri, performanță, timp de vorbire, bilanț), ne-am continuat proiectul de a ne apropia de comunitatea satului. In acord cu echipa Pro Patrimonio acest obiectiv a fost urmarit prin dialogul si legatura noastra cu copiii si familiile lor. Am considerat că este esențial să stabilim o relație de încredere și de a iniția contactul cu părinții de la bun inceput. Aceasta legatura a fost simplificata datorită prezenței unui profesor de școală. Pentru a dezvolta sentimentului de încredere primul atelier a avut loc într-o locație în vecinatate cu alte activități. Aici desenele copiilor au putut fi văzute de catre toti membrii grupului de restauratori benevoli. Schimbul nostru cu părinții (bunicii) insotitori ai copiiilor, se petrecea la începutul și la sfârșitul atelierului si a continuat cu regularitate pe parcursul saptamanii. Într-una din seri am avut ocazia de-a întâlni in mod informal, cativa părinți la o petrecere organizata intr-un mic muzeu al satului.
in acelasi timp ni s-a părut, important să favorizam, legătura între copii și voluntarii implicați în restaurarea conacului. Pentru un prim moment acest lucru a fost posibil prin luarea mesei impreuna la fata locului. (multumim Asociației Maria pentru ajutorul dat in acest sens)
De indată ce s-au implicat în construcția labirintului, copiii au putut să observe îndeaproape atelierele, inclusiv uneltele si materialele sau activitățile de restaurare desfășurate de voluntari. Noi credem că această proximitate cu santierul in curs, a lăsat urme în memoria copiilor și ca in mod sigur va naste vocații.
O altă idee a fost aceea de a ne baza pe interacțiunea dintre actorii labirintului (grupul nostru țintă), și ceilalți copii de vârsta lor (care nu fusesera înscrisi la atelier). Pe măsura ce avansam in activitatile noastre, s-au ivit diverse ocazii de acest fel. In timpul experiențelor senzoriale din parcul conacului, copiii veniti sa doar « priveasca» au interactionat in mod natural cu colegii lor « labirintisti ».
In acest context am propus si alte ateliere în zona parcului, care au sporit cooperarea intre copiil; cum ar fi « creația de costume », « reprezentarea pe scenă », sau pur și simplu momentele de joc in timpul liber. Aceste schimburi au permis constructorilor labirint să răspundă la câteva întrebări adresate de spectatorii ocazionali ai atelierelor.
Performanța, publicul sau și impactul experienței
Ecoul în jurul atelierelor noastre, ne-a permis de asemenea, să invitam un public diversificat la performanța finală. Copiii si-au invitat parintii, rudele și prietenii. Majoritatea voluntarilor din programul « Batem fierul la conac », si-au exprimat, si ei dorința de a participa la performanța ca vizitatori. Pentu performanta finala am constituit o listă de 50 de persoane.
A doua zi după spectacol, am continuat dialogul cu părinții și profesorii, am aflat astfel detalii
despre angajamentul participanților. In urma parcurgerii labirintului, părinții și bunicii ne-au povestit diverse evenimente si intamplari legate de conac. (de Ex:. acest « voiaj imaginar » le-aamintit în mod neasteptat despre existența unor arhive fotografice, a unor ateliere de modelism, s a).
Echipa Pro -Patrimonio a considerat oportună ideea, de-a iniția ulterior un proiect de-a inregistra alti săteni, a caror testimonii ar putea resuscita alte aspecte legate de istoria conacului sau de mestesugurile din sat, astazi uitate.
Workshop-urile « labirintul in afara cadrului « si aspectele terapeutice obtinute prin artă
Pentru a participa la atelierele « labirintului, » am definit un cadru necesar înscrierii, legat de urmatoarele criterii : vârsta (7-12 ani), o regularitate în participare și mai ales acordul părinților.
Am hotarat, pentru motive de securitate dar si deontologice, ca nu vom inscrie copii, neindeplinind aceste criterii. Bineinteles ca demersul nostru fiind unul « incluziv » nu am oprit interactiunea grupului « de labirintisti » cu ceilalti copii.
Dorim sa facem o mentiune speciala pentru un grup de cativa copii care au urmarit atelierele labirintului de la distanță și care ni s-au alăturat treptat pentru experimentele senzoriale în parc, sau de câte ori li se ofereea ocazia.
Desi acești copii nu îndeplineau criteriile stabilite si mai ales condițiile din urmă (regularitatea si acordul scris al părinților), am constatat dorinta lor fierbinte de-a se exprima, prin metodele oferite de atelierele artistice.
Am găsit in cele din urma o rezolvare pe care-am numit-o « labirint in afara cadrului « . Un mod de- a improviza un atelier de lucru informal cu acesti copiii (neînscriși pe listele noastre) si care s-a derulat într-o perioadă scurtă de timp, imediat dupa-performanță.
Determinarea copiiior acestora de-a urmari de departe si mai apoi de-a ne asista eficient in acțiunile noastre, ne-au convins să le punem la dispoziție materiale și să le oferim un atelier de lucru, in afara « spatiului labirintic propriu-zis» din interiorul conacului . Acest spatiu « extra labirintic» situat in afara razei de observatie a celorlalți participanți, a devenit unul mai intim si mai personalizat, cu activități în jurul creației de măști si povești.
Prin aceasta abordare, ne-au parvenit si anumite informații cu privire la circumstanțele lor familiale (foarte dificile) sau a dificultatilor acestor copii la școala. Cu toate acestea, ceea ni s-a parut important, este dorința lor de a participa la un eveniment artistic, eveniment care a suscitat eforturi de integrare, mai mult decat vizibile.
Intr-o astfel de experiență scurtă, o abordare art-terapeutică cuprinzătoare, este dificil de realizat. Inceputurile sunt insa incurajatoare, in aceasta prima incercare și prefigurează o gamă mai largă de posibilități în domeniul medierii artistice. Noi preconizam acest ultim tip de intervenție pentru copiii proveniți din familii aflate în dificultate și în special pentru cei aflați în situații de excluziune.
Multumim Ralucai Stirbat pentru ajutorul adus in această experiență.
Suntem recunoscători organizatiei Pro Patriomonio și asociației Maria fara de care acest studiu nu ar fi fost posibil. Dorim, de asemenea, să le mulțumim elevilor colegiului « Petre P. Carp » din Tibanesti și profesoarei lor, pentru participare, precum s și vizitatorilor labirintului.
Ioana VIOLET (director al proiectului Labirint senzorial, pentru Artees)
________________________________________
BIbliografie in domeniul art terapiei
Art-thérapie « C’est comme une médecine douce »: Dr Jean Pierre Klein dans Le Figaro : par Pascale Senk le 16/06/2016 ,
Art-thérapie : la créativité au service des élèves perturbés dans Le Figaro : par Julie Carballo – le 22/01/2015